Ii vad. Ii vad pe strada. Zambesc. Unii se tin de mana, altii se imbratiseaza. Se saruta lung, rapid, senzual, tandru, apasat, pasional, strengareste. Nu le pasa de nimc. Sunt mai puternici impreuna. Nici macar nu mai sunt doi, sunt unul singur. Sunt o aberatie greceasca. Sunt invincibili si imateriali. Trec peste ape, munti, trec prin muzee, prin blocuri de 10 etaje, prin fabrici si uzine. Se aseaza pe varful unui cumulonimbus si vorbesc despre muritori. Se mai opresc din cand in cand in parc sa hraneasca veverite sau pe marginea lacurilor sa le arunce ratelor firimituri de paine. Aluneca pe gheata si plutesc pe ringul de dans ca niste jucarii mecanice perfecte. Au aceleasi griji si dorinte. El vrea o masina, ea vrea o masina. El vrea un laptop, ea vrea un laptop. Se sincronizeaza perfect, iar daca nu e asa, isi revin instant. Ei ii cade cartea, el o ridica si merg mai departe.