20 octombrie, 2009.
I-a luat tigara din mana si a ramas in picioare in fata lui.
-De ce te ascunzi?
Tacere. N-a schitat niciun gest. A ramas nemiscat in fotoliul mare si vechi, deloc elegant. L-a privit prelung. In numai cateva secunde si-a dat seama. Si-a luat geanta si a trantit usa.

4 Septembrie 2007.
Inceput de toamna. Daria lucra la o redactie. Scria articole intr-o revista pentru tineret:"Publika". Ii placea acolo. Colegii erau draguti, sefii nu o deranjau, avea cu cine sa schimbe cate o vorba, iar pauzele de masa erau chiar distractive. Nu avea babete la menopauza. Cel mai important era ca dispunea de foarte mult timp liber. Putea sa lucreze si acasa daca voia, dar ii placea colectivul. Uneori mai ieseau in Parcul Carol cu laptopul cand avea cineva nevoie de un interviu cu un pusti pe role.
Avea 24 de ani si multe vise, dar nu stia cu ce sa inceapa. In timpul liber modela lut sau picta. Avea casa plina de nuduri, numai feminine. Poate ca era o cautare de sine, poate o obsesie, sau poate un complex, dar o linistea, o facea sa se simta feminina, satisfacuta. Mereu a considerat ca femeia este sexul frumos si asa si era. Avea puritate, inocenta, senzualitate, orice isi punea in cap. Considera ca femeia este un cameleon, gata sa fie blanda, rea, jucausa sau lasciva in functie de situatie. Un barbat insa era greoi, puternic, superficial, incapabil sa inteleaga labirintul feminin. Avea, in orice caz, o parere despre orice. A invatat foarte multe din experienta ei si a altora, din carti si din filme. Dar pacatul ei este ca se indragosteste foarte usor.
Era la metrou, plecase de la lucru mai devreme pentru ca i se pusese pata pe o norvegiana de padure. Voia sa o aiba imediat. Avea sa-i cumpere de toate: mancare, nisip, ladita, cosulet, paturica, perie si poate niste jucarioare. Orice ca sa se simta iubita si in siguranta. Avea sa puna pe cineva sa repare geamul de la balcon care nu voia sa se mai inchida inca din primavara. Dar acum ca venea frigul, era o chestie vitala, plus ca nebunatica, speriata si singura, ar putea oricand sa sara afara si nu ar fi putut rezita cu ea pe constiinta.
Speriata ca vine metroul a luat-o la goana pe scari. Da, era metroul bun. Era la 2 metri de usa metroului cand un tip cu tenisi rosii si-a amintit ca acolo e statia lui. Urmarea? Inevitabil! S-au ciocnit si au cazut unul peste altul in metrou. Usile s-au inchis si au ramas inauntru. Un cuplu simpatic pe la vreo 40 i-a ajutat sa se ridice. Daria era rosie de rusine si voia sa se strecoare sub metrou.
-Imi cer scuze, nu stiu..
-Nu-i..
-Imi pare foarte rau. Eu..
-Nu-i..
-Ma grabeam si...
-Stai linistita!
S-a oprit. Si l-a privit in ochi. A privit-o si el pe ea si au tacut amandoi.
-Mihai.
-D-Daria. Incantata, si imi cer scuze. Trebuia sa cobori, nu? Imi pare rau.
-Nu-i nimic, pot cobori la urmatoarea.
-Acolo cobor si eu, zambi ea incurcata.
-Bun, putem sa mai vorbim.

15 septemrie 2007.
-Poate vrei sa urcam la mine, spuse ea sufocata de sarutari.
-Nu vreau sa deranjez, se desprinse el rusinat.
-Nici vorba!
Si-au aranjat hainele si parul in lift. Apoi Daria a bagat cheia in usa. Imediat s-a auzit un buf! Mihai a privit-o mirat.
-E Skittles, pisica.
-A, faimoasa..
-Da, zambi ea.
De indata ce a deschis usa pisica a tasnit pe usa, spre scari.
-Nuuu, Skittles, stai aici, mami. Nu fugi!
-Hei, pis, pis pis! Vino inapoi.
Tocmai cand voia sa topaie pe trepte in jos, a ramas suspendata in aer.
-Te-am prins! exclama mandru. Ce pisica rea!
-Nu e rea, e draguta. El o privi. Dar trebuie sa se acomodeze, rosi.
-Da, abia asteapta sa-si ia talpasita. Ce-i faci?
-Nimic. Doar am mangaiat-o. Bine, am si smotocit-o nitel, dar unora le place.
-Poate e o rasa mai linistita.
-Crezi?
-Mhm.. poate! rase el.
Restul serii s-au jucat cu pisica, foarte fericita ca primea atentie. Au renuntat la alte activitati.

27 septembrie 2007.
Si-au petrecut noaptea la ea, ascultand muzica si mancand pizza. Au descoperit imediat ca aveau gusturi asemanatoare. Au dansat tango, rock'n'roll si blues, iar partea cu lumanarile in suporturi colorate a fost foarte inspirta. N-aveau nevoie de lumina, se aveau unul pe altul.
Mihai a adus discuri de vinil si le-au ascultat la noul vechi pick-up al Dariei, primit de la el. Avea o carcasa draguta, din metal ornamentat fin cu un cuplu intr-o poienita magica. Il vazusera impreuna la un targ de antichitati, iar a doua zi, i l-a lasat in fata usii, intr- cutie cu o funda mare rosie si un biletel.

30 septembrie 2007.
Maratonul de filme. 14 ore, 7 filme: frantuzesti, romanesti, americane, nu conta originea. Dar filem bune, atent selectionate. Si comedii, si drame, un strop de romantism, aici, colo. Floricelele au ramas in castron. Daria n-a stiut ca nici lui nu-i plac. Dar si-au gasit rostul intr-o mare lupta.
-Daria..
-Da, Mihai..
-A nins! a inceput el sa rada.
-Da, chicoti ea. Putem sa facem ingerasi, rase.
-Da!
-Dar tu ma ajuti maine sa fac curat.
-Ce?! O sa fim obositi. Facem curat poimaine.
-Ca sa scapi, nu? Lenesule!
-Bine, bine. Dar sa nu ma pui sa dau cu matura.
-Am aspirator! exclama victorioasa.
-Super, ofta el.

17 octombrie 2007.
Prima noapte impreuna. Un moment memorabil pentru orice relatie. I-a gatit cina. In general nu se pricepe la asta. Initial s-a gandit sa comande ceva, dar prietenele au sfatuit-o sa nu renunte pentru ca:
-Esti nebuna?!
-Cand o sa vada ca ai gatit pentru el o sa te ceara de nevasta! Nu fi fraiera!
-Poate faci ceva in sange. Am auzit ca barbatii se dau in vant dupa asta. Iti dau eu o reteta.. mm, o sa se linga pe degete.
-Sa nu uiti de desert, asta e foarte important. Aici se vede cat de tare te-ai preocupat, in felul cum ornezi. Crede-ma!
Dupa lunga pisalogeala s-a hotarat sa-i faca un pui la cuptor si crema de zahar ars. Pe el l-a rugat sa aleaga un vin bun, rosu.
La 19.00 era deja in fata usii. Punctual, e bine.
-Hei, ce bine miroase! si s-a repezit spre bucatarie.
-Hei, unde pleci?! Vino inapoi, nu intra acolo, e o surpriza!
-Bine, bine.
-Du-te la masa. Vin si eu imediat.
-Desigur, si s-a asezat. Dragute flori, si ce tacamuri.. Asta e argint? Frumoase farfurii! Te-ai straduit ceva..
A aparut Daria in dreptul usii intr-o rochie neagra cu un trandafir rosu in piept si cu tava in mana.
-Oau, asta da servire!
Dupa o lunga conversatie au terminat si masa. Si cum dupa o mancare vine o culcare...

*Noaptea.
S-au ridicat usor, ea a plecat la bucatarie, el a inceput sa admire pentru a suta oara rafturile pline de carti si de nuduri. In timp ce spala vasele a simtit un sarut cald pe gat.
-Lasa vasele si hai sa sculptam.
Apoi a luat-o pe sus si a dus-o pe brate in dormitor. Patul era mare si alb, din fier forjat. Una dintre pernute era inflorata, pastel. Pe noptiera avea o floare rosie, primita de la el. Restul nu conta.
S-a trecut mana prin parul ei moale, usor ondulat, mangaindu-i tampla. Apoi a coborat pe dupa ureche, pe gat si pe umar. I-a mangaiat ambele brate, lin. A sarutat-o usor si a imbratisat-o. Mainile sale i-au mangaiat spatele mic. A coborat apoi pe talie in jos, pana pe soldurile unduitoare. I-a mangaiat pantecele pufos, suspinand. I-a mangaiat si ea fata, pieptul, bratele puternice. Apoi ia desfacut nasturii camasii, unul cate unul. El i-a deschis fermoarul si si si-a bagat mainile pe sub rochie, a simtit caldura dulce a trupului feminin. Ea i-a dat jos camasa si a inceput sa ridice tricoul. El a ajutat-o. Si-a asezat mainile pe pieptul sau potrivit de larg. El i-a dat jos rochia incetisor. A ramas in lenjerie neagra dantelata. Un nou sarut, tandru, apoi pasional. Trupurile se lipeau si se imbratisau, se cautau. I-a desfacut cureaua si apoi pantalonii. El a ridicat-o si a asezat-o in pat.

23 septembrie, 2009.
-Chiar nu vrei? s-a aplecat senzual curva.
-Nu, nu vreau, nu pot.
-Ba sigur ca poti. Ce te opreste? ranji ea.
-Inima.
-Prea slaba?
-Prea grea, imbibata.
-Imbibata cu ce? Cumva de vinovatie? clipi ea.
-Prea multa iubire.
-Prostii, hai!
Si-a deschis picioarele la 180 de grade. A privit tremurand, dar si-a intors spatele imediat.
-Nu pot, o iubesc, nu-i pot face asta, e prea mult. Poti pleca, uite si banii.. spuse cautand portofelul. Regret..
-A, nu, nu, NU! Nu plec nicaieri si nici nu-ti iau banii, il privi cu seriozitate. Tu chiar ai nevoie de putina inviorare. Ai incredere in mine.
-La ce bun? Oricum...
Dar ea si-a infipt limba in gura sa.
-Si eu am nevoie, au fost ultimele ei cuvinte.

Era noapte.
Se plimba pe plaja singura. Valurile parca o inghiteau. Mirosul inconfundabil ii inunda narile, sfarsind in plamani. Umed. Nici macar un pescarus. Nu stia daca era asa pentru ca era noapte, iar ei sunt pasari de zi, sau daca ceva i-a alungat.
Nisipul era fin, iar pe masura ce te apropiai de apa, devenea din ce in ce mai ud. Apa era calda, insa aerul era totusi racoros. Avea si un pulover pe ea. In rest purta un maiou rosu, cu bretele subtiri si niste blugi largi. In picioare avea tenisi.
Muzica se auzea din spate ca un lichid ce-ti curge prin vene, fluid.
Si-a frecat bratele cu palmele. Se gandea la tot, la tot ce cunostea. Nimic nu avea sens, dar toate capatasera unul in mintea ei. Si-a dat seama din nou ca nimic nu conteaza, ca nimanui nu-i pasa, ca asa e normal. Normal... Dar asa nu trebuia sa-i pese nici ei, iar asta o linistea. Traia intr-o lume salbatica, un burete plin de libertate, unde puteai sa faci ce vrei fara sa fii judecat de ceilalti, o lume unde nimanui nu-i pasa, unde toti sunt fericiti.
Apoi s-a gandit ca ea ar putea sa iubeasca fara prejudecati orice suflet bun care avea sa-i iasa in cale. S-a intors spre multimea adunata in jurul luminii. Imaginea avea un aer tribal. Virgin. A simtit o caldura lichida in piept, iar ochii i-au lacrimat. Erau cu totii atat de frumosi, de liberi. Dansau si se unduiau dupa cum le dictau inimile si muzica. Se sarutau dupa cum ii ghida corpul, mintea zburda peste umbrele, catre larg, departe. Dopurile se desfaceau, sticlele se ciocneau si sarutau buzele sarate. Totul era viu si luminos, parca distingeai inimile fierbinti batand in piepturile tinere si transpirate.