Era noapte.
Se plimba pe plaja singura. Valurile parca o inghiteau. Mirosul inconfundabil ii inunda narile, sfarsind in plamani. Umed. Nici macar un pescarus. Nu stia daca era asa pentru ca era noapte, iar ei sunt pasari de zi, sau daca ceva i-a alungat.
Nisipul era fin, iar pe masura ce te apropiai de apa, devenea din ce in ce mai ud. Apa era calda, insa aerul era totusi racoros. Avea si un pulover pe ea. In rest purta un maiou rosu, cu bretele subtiri si niste blugi largi. In picioare avea tenisi.
Muzica se auzea din spate ca un lichid ce-ti curge prin vene, fluid.
Si-a frecat bratele cu palmele. Se gandea la tot, la tot ce cunostea. Nimic nu avea sens, dar toate capatasera unul in mintea ei. Si-a dat seama din nou ca nimic nu conteaza, ca nimanui nu-i pasa, ca asa e normal. Normal... Dar asa nu trebuia sa-i pese nici ei, iar asta o linistea. Traia intr-o lume salbatica, un burete plin de libertate, unde puteai sa faci ce vrei fara sa fii judecat de ceilalti, o lume unde nimanui nu-i pasa, unde toti sunt fericiti.
Apoi s-a gandit ca ea ar putea sa iubeasca fara prejudecati orice suflet bun care avea sa-i iasa in cale. S-a intors spre multimea adunata in jurul luminii. Imaginea avea un aer tribal. Virgin. A simtit o caldura lichida in piept, iar ochii i-au lacrimat. Erau cu totii atat de frumosi, de liberi. Dansau si se unduiau dupa cum le dictau inimile si muzica. Se sarutau dupa cum ii ghida corpul, mintea zburda peste umbrele, catre larg, departe. Dopurile se desfaceau, sticlele se ciocneau si sarutau buzele sarate. Totul era viu si luminos, parca distingeai inimile fierbinti batand in piepturile tinere si transpirate.